bulciug, bulciuguri, s.n. – (reg.) Iertăciune; iertările miresei, pe care le rostește starostele în casa părintească a fetei, înainte de cununie: „Scumpii mei părinți, mai ales mamă, / M-ai făcut, m-ai crescut, / M-ai ferit de foc și apă / Și de toate câte sunt răle pe pământ. / Azi o sosit timpul să mă ierți / De tot ce ți-am făcut” (Memoria, 2004-bis: 1.227). – Din magh. bolcsu „iertăciune” (MDA).