Definiția cu ID-ul 1140061:
Regionalisme / arhaisme
BULCIUG s.n. (Trans. SV) Iertăciune (la morți). [Îngerii] stau amîndoi deasupra lăzii și ascultă cum popii îm cer bulciugul. IERT., 15r. Etimologie: magh. bolcsú „rămas bun”. Vezi și bulciuș, bulciușag. substantiv neutru