Definiția cu ID-ul 1139841:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUIECITURĂ s.f. (Mold.) 1. Îngîmfare, nechibzuință. Iară eu dziș în buiecitura mea: „Nu m-oi clăti în veac!” DOSOFTEI, PSALTIRE 1680. 2. Trai liber. Cf. NCCD (gl.). Etimologie: buieci + suf. -tură. Vezi și buiac, buieceală, buieci, buiecie. Cf. buieceală, buiecie, fălie (2), făloșie, hicimășie, măroșie, zuzie. substantiv feminin