BUFON¹, bufoni, s. m. (În epoca feudală) Personaj comic, îmbrăcat caraghios, care trăia la curtea suveranilor sau a seniorilor pentru a-i distra cu glume, gesturi și grimase grotești; p. ext. persoană care face pe alții să rîdă, spunînd glume, făcînd strîmbături etc. V. măscărici, paiață. La voi în toată vremea au trecere bufonii. NEGRUZZI, S. II 228.