bufon s.m. 1 (în Ev. Med. și în Renaștere) Persoană (diformă) îmbrăcată în haine grotești, care se afla la curțile suveranilor sau ale seniorilor feudali pentru a întreține o atmosferă de veselie prin glume, strîmbături etc.; măscărici. 2 (în teatru) Personaj comic. 3 (peior.) Om care stîrnește rîsul prin glume, gesturi caraghioase, strîmbături sau care este obiect de batjocură într-o societate. Bufon abject,.. .vezi să nu te trimitem noi la Mărcuța (M. I. CAR.). ♦ (adj.) Care este comic, caraghios, grotesc. Îl considera un individ cam bufon. pl. -i. /<fr. bouffon, it. buffone <buffo „buf, comic”.