buduhală s.f. (reg.) 1 Monstru, momîie. Starostea nunții aduce în casă o buduhoală urîtă (SEV.). 2 (med. pop.) Boală contagioasă. • pl. -e. și buduhoală s.f. /form. expr.; cf. budihace, matahală.

❍BUDUHALĂ (pl. -le) sf. 1 = BUDIHACE: îmbrăcați ca niște buduhale, se duc lîngă stupină (MAR.) ¶ 2 🐕 O boală de vite ¶ 3 🩺 Boală molipsitoare la oameni.

buduhală f. Mold. boală molipsitoare. [Origină necunoscută].

buduhálă f., pl. e (cp. cu budihace). Est. Fam. Budihace. Răceală, guturaĭ și alte boabe.

buduhoală s.f. v. buduhală.