budihaie s.f. (reg.) Sperietoare de ciori; momîie. • pl. -ăi. g.-d. -iei. /cf. buhă, budihace.

budihace sm [At: CREANGĂ, GL. / V: ~dăh~, ~aci, ~heci / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Monstru.

budihace s.f. (reg.) Monstru, pocitanie. Să-și facă budihacea casă la noi în sat (CR.). • pl. -ce. /cf. buduhală.

budihace f. Mold. 1. pocitură (vorbind de lup): să-și facă budihacea casa la noi în sat CR.; 2. (budihaie) sperietoare de păsări. [Origină necunoscută].