Definiția cu ID-ul 1271380:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucluc s.n. 1 (pop., fam.) Situație neplăcută în care se află cineva; încurcătură, necaz, (fam.) belea, daraveră. Nourul acela-i cu bucluc (SADOV.). 2 Ceartă, necaz, supărare, discordie. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat (CR.). 3 (reg.; la pl.) Obiecte neînsemnate și fără mare valoare; catrafuse. Am găsit și secure pe sub buclucurile d-tale (CR.). 4 (reg.) Gunoi folosit ca îngrășămînt. • pl. -uri. și bocluc s.n. /<tc. bokluk „excremente”; „murdărie”.