buclarisì v. fam. a o sfecli, a o păți. [Origină necunoscută].

buclarisésc v. tr. (poate met. din bg. buraklisam, d. burak, sfeclă, adică „mă înroșesc ca sfecla, o sfeclesc”). Fam. A o buclarisi, a o scrînti, a da cu oiștea’n gard, a face o prostie, a încurca o afacere.