Definiția cu ID-ul 538455:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚCIUM2, buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau tulpină de arbore; (în special) butuc de viță de vie. 2. Butucul roții carului, în care sunt înfipte spițele. – V. arom. bucium, megl. buciun „buștean”.