Definiția cu ID-ul 538455:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCIUM2, buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau tulpină de arbore; (în special) butuc de viță de vie. 2. Butucul roții carului, în care sînt înfipte spițele. – V. arom. bucium, megl. buciun „buștean”.