Definiția cu ID-ul 1271333:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buccină s.f. (muz.; în antic, romană) Instrument de suflat de formă încovoiată, asemănător cornului de vînătoare, folosit în armata romană. • pl. -e. /<lat. būcĭna, -ae, fr. buccin.