O definiție pentru buccină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCCÍNĂ s. f. (ant.) instrument de suflat, drept sau încovoiat, asemănător cornului de vânătoare. (<lat. buccina, fr. buccin)
Intrare: buccină
buccină substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |