Definiția cu ID-ul 1271302:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bubuit s. n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. În curînd un bubuit surd se auzi (SADOV.). • sil. -bu-it. pl. -uri. /v. bubui.