2 definiții pentru brutalism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brutalísm s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRUTALÍSM (< fr.) s. n. Curent al arhitecturii moderne apărut în Marea Britanie în 1954, derivat din stilul arhitecturii lui Le Corbusier. Aparținînd funcționalismului, susține eliminarea oricăror artificii în favoarea materialelor nude. Reprezentanți: firma Stirling-Gowon (Anglia), Vittoria Vigaro (Italia), Paul Rudolph (S.U.A.), Moekawa Tange (Japonia) ș.a.

Intrare: brutalism
brutalism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brutalism
  • brutalismul
  • brutalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brutalism
  • brutalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)