4 definiții pentru brunch


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUNCH, brunch-uri, s. n. Masă luată între micul dejun și prânz. [Pr.: branč] – Cuv. engl.

BRUNCH [BRĂNCI] s. n. masa de dimineață luată mai târziu, ținând loc atât de mic dejun cât și de prânz. (< engl. brunch)

brunch s. n. (anglicism) ◊ „A fost invitat la un brunch (ceva între mic dejun și prânz) cu și la Andrei Codrescu” R.lit. 1521 IV 93 p. 12 [pron. bránci] (din engl. brunch (1970), abreviere din br[eakfast + l]unch; PN 1987)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brunch (angl.) [pron. branč] s. n., art. brunch-ul; pl. brunch-uri

Intrare: brunch
  • pronunție: bra
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brunch
  • brunch-ul
  • brunch-u‑
plural
  • brunch-uri
  • brunch-urile
genitiv-dativ singular
  • brunch
  • brunch-ului
plural
  • brunch-uri
  • brunch-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brunch

  • 1. Masă luată între micul dejun și prânz.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: