2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
bruci vt [At: N. REV. R. 85 / V: bruși / Pzi: ~ucesc / E: brucă + -i] 1 (Rar) A împunge cu bruca. 2 A ațâța focul (cu bruca). 3 A lovi cu bâta sau cu degetul în cineva Si: a ghionti, a înghionti, a îndemna.
BRUCI (-ucesc) vb. tr. Olten. Băn. 1 A ațîța focul sgîndărindu-l cu vătraiul ¶ 2 A ghionti, a da ghionturi ¶ 3 A mototoli [brucă].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍BRUȘI2 (-ușesc) vb. tr. și refl. Olten. Băn. - BRUCI 2 ¶ 3.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
brucésc v. tr. Lovesc c’un par saŭ c’un drug ca să rămîie o gaură în care să arunc sămînța. V. pitonog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
bruci, brucesc, vb. IV (reg.) a înțepa și împunge.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bruci
| verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
Intrare: brucire
brucire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
brucit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)