2 definiții pentru brucire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brucésc v. tr. Lovesc c’un par saŭ c’un drug ca să rămîie o gaură în care să arunc sămînța. V. pitonog.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bruci, brucesc, vb. IV (reg.) a înțepa și împunge.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: brucire
brucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
brucit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)