2 definiții pentru brucire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brucésc v. tr. Lovesc c’un par saŭ c’un drug ca să rămîie o gaură în care să arunc sămînța. V. pitonog.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bruci, brucesc, vb. IV (reg.) a înțepa și împunge.

Intrare: brucire
brucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brucire
  • brucirea
plural
  • bruciri
  • brucirile
genitiv-dativ singular
  • bruciri
  • brucirii
plural
  • bruciri
  • brucirilor
vocativ singular
plural
brucit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brucit
  • brucitul
  • brucitu‑
  • bruci
  • brucita
plural
  • bruciți
  • bruciții
  • brucite
  • brucitele
genitiv-dativ singular
  • brucit
  • brucitului
  • brucite
  • brucitei
plural
  • bruciți
  • bruciților
  • brucite
  • brucitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)