bronșectazie s.f. (med.) Dilatarea permanentă a bronhiilor, determinată de creșterea permanentă și ireversibilă a calibrului mai multor bronhii, cu ruptura structurilor componente, în urma unei scleroze pulmonare; bronhiectazie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bronchectasie, cf. gr. βρόγχος „bronhie”, ἔκτασις „extindere”.