broderie, broderii s. f. Artă a decorării unei țesături-suport cu motive ornamentale sau imagini iconografice, realizate cu fire din diferite materiale (mătase, aur, argint etc.) cusute cu acul sau cu mașina; p. ext. piesă decorată cu această tehnică. Se folosește la confecționarea de epitafuri, dvere, mânecuțe, bedernițe, epitrahile, aere, poale de icoană, orare etc., precum și de învelitori de mormânt. – Din fr. broderie.