broderie s.f. 1 Cusătură în relief, ce reprezintă flori sau alte ornamente, executată cu ajutorul acului pe un material textil, manual sau mecanic. ◊ Broderie aplicată v. aplicat. Broderie spartă v. spart. ♦ Ext. Ornamentație fină. ◊ Poet. Crestele lor [ale munților], asemeni unor gigantice flori albe și roșii, acoperindu-le umerii cu o broderie spumoasă (BOGZA). 2 Gener. Artă a decorării (unei țesături) cu motive ornamentale cusute în relief. 3 Fig. Adaos de detalii imaginare la o întîmplare, povestire. O nuvelă cu broderii de domeniul fantasticului. 4 (muz.) Ornament melodic realizat, într-o compoziție, prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton. Aria cîntată avea multe broderii. • pl. -ii. g.-d.-iei. /<fr. broderie.