BROBONIT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. AL. I 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonat, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonat, -ă adj.