BROBONI, pers. 3 brobonește, vb. IV. Tranz. (Despre sudoare, nădușeală) A acoperi (fața, fruntea etc.) cu broboane. Sudoarea îi izvora pe la rădăcina perilor și-i brobonea fruntea. VLAHUȚĂ, O. A. 106. ◊ Refl. (Despre frunte, față) Fruntea i s-a brobonit de sudoare rece, iar în creier s-a învolburat o apă tulbure, cînd fierbinte, cînd înghețată. POPA, V. 12. Fruntea lui Dan se broboni de sudoare. VLAHUȚĂ, O. A. III 112. – Variantă: brobona, pers. 3 brobonează (DELAVRANCEA, S. 118), vb. I.