broboni vb. IV. tr., refl. 1 tr. (compl. indică fruntea, fața, ext., persoane etc.) A acoperi cu broboane. Sudoarea îi izvora pe la rădăcina perilor și-i brobonea fruntea (VLAH.). 2 refl. (despre frunte, față). Fruntea lui Dan se broboni de sudoare (VLAH.). 3 tr., refl. A (se) bășica. Pielea se broboni. • prez.ind. -esc. și brobonța, borbonța vb. I. /broboană + -i.