6 definiții pentru broancă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

broáncă2 sf [At: CADE / Pl: ? / E: nct] Varietate de fasole cu bobul mare.

broáncă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~nce / E: cf vsl бржкъ] (Reg) 1 Insectă mare. 2 Contrabas.

broancă f. un fel de lăută sau violină (în Banat). [Origină necunoscută].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BROÁNCĂ s. v. contrabas.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

broáncă (broánce), s. f. – contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčka „drîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”.

Intrare: broancă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broancă
  • broanca
plural
  • broance
  • broancele
genitiv-dativ singular
  • broance
  • broancei
plural
  • broance
  • broancelor
vocativ singular
plural