2 definiții pentru broșator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

broșatór s. m., pl. broșatóri

broșatoáre s. f., pl. broșatoáre

Intrare: broșator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broșator
  • broșatorul
  • broșatoru‑
plural
  • broșatori
  • broșatorii
genitiv-dativ singular
  • broșator
  • broșatorului
plural
  • broșatori
  • broșatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)