Brigita Prenume feminin, recent introdus în română pe cale cultă, Brigita este un vechi nume de origine celtică (triburi din grupul popoarelor de limbă indo-europeană, celții sau galii, formau în mileniul 1 î.e.n. majoritatea populației de pe teritoriile actuale ale Franței, Belgiei, Elveției, nordul Italiei și al Spaniei, Britania și Irlanda). Atestat în irlandeza medie sub forma Brighid (dintr-un mai vechi Brigit) numele a fost pus în legătură cu zeița Brigantia (forma atestată a numelui este latinizată), un fel de Minervă a celților. Pe baza comparațiilor cu medio-irlandezul bri (acuzativ brig) „colină, trecătoare” și galicul -briga (cunoscut ca element de compunere a multor nume de locuri), numele zeiței celte pare să fi avut înțelesul de „înaltă, măreață”. Cultul uneia dintre cele mai cunoscute sfinte Brigite (cea de origine scoțiană, moartă în 523) este foarte popular la irlandezi care denumesc luna februarie mi na féile Brighde „luna sărbătorii Brigitei”. Forma adoptată în română, Brigit sau Brigita, pare a proveni din franceză. ☐ Fr. Brigitte, it. Brigida, germ. Brigitte, sued. Birgita (mai vechi Brigitta), magh. Brigitta, bg. Brighita etc.