BREVET, brevete, s. n. Document eliberat de o autoritate de stat, prin care se recunoaște unei persoane autenticitatea unei invenții (v. patentă) sau prin care i se asigură anumite drepturi: (astăzi) de a pilota un avion, (mai demult) de a exercita o meserie (v. diplomă, certificat) sau de a vinde băuturi alcoolice (v. licență) și alte produse monopolizate (țigări, tutun, cărți de joc ețc.). A obținut brevetul de pilot. Ministerul i-a acordat un brevet pentru invenția sa.