brecie, (engl.= breccia) termen generalizat pentru a defini dep. consolidate, alcătuite din fragmente angulare, de origine epiclastică, piroclastică sau cataclastică. 1. b. sedimentară, care provine din sedimentarea unor grohotișuri (b. extrafor-mațională) sau a unor fragmente rupte la suprafața sedimentelor acumulate într-un baz. (b. intraformațională). 2. b. vulcanică, produs piroclastic de cimentare a unor blocuri provenite prin explozie și erupție vulcanică; 3. b. cataclastică = b. de zdrobire = b. tectonică, provine prin metamorfism dinamic, de obicei în jurul unor zone de falie; 4. b. de oase, dep. lenticular sau stratiform, alcătuit din oase, fragmente de oase, dinți, solzi de pești, coprolite etc. prinse într-un ciment. Mineralogic, b.o. este bogată în colofan și de aceea se identifică cu un dep. fosfatic. B.o. sunt frecvente în peșteri și în golurile carstice. Sin. bone-bed.