2 definiții pentru brandenburgic
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
brandenbúrgic adj. m., pl. brandenbúrgici; f. brandenbúrgică, pl. brandenbúrgice
brandenbúrgic adj. m., pl. brandenbúrgici; f. sg. brandenbúrgică, pl. brandenbúrgice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: brandenburgic
brandenburgic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)