2 definiții pentru brandenburgic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brandenbúrgic adj. m., pl. brandenbúrgici; f. brandenbúrgică, pl. brandenbúrgice

brandenbúrgic adj. m., pl. brandenbúrgici; f. sg. brandenbúrgică, pl. brandenbúrgice

Intrare: brandenburgic
brandenburgic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brandenburgic
  • brandenburgicul
  • brandenburgicu‑
  • brandenburgică
  • brandenburgica
plural
  • brandenburgici
  • brandenburgicii
  • brandenburgice
  • brandenburgicele
genitiv-dativ singular
  • brandenburgic
  • brandenburgicului
  • brandenburgice
  • brandenburgicei
plural
  • brandenburgici
  • brandenburgicilor
  • brandenburgice
  • brandenburgicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)