Definiția cu ID-ul 423077:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brambura adj. – La întîmplare, cum o da Domnul. Formație expresivă (Iordan, BF, II, 192, și VI, 168, în care pare să fi influențat germ. bramarbasieren „a se lăuda”, Bramarbas „fanfaron, lăudăros”, din sp. bramar. Cuvînt foarte comun (lipsește din DAR), însă nu pare popular. – Der. brămbureală, s. f. (lucru inutil, fleac).