Definiția cu ID-ul 534321:
Jargon
brahicatalectic (< gr. βραχυϰατάληϰτος, din βραχύς, „scurt” și ϰαταληϰτιϰός, „care se termină [printr-o silabă scurtă]”). În prozodia* greco-latină, vers* căruia îi lipsește ultimul picior (1) sau ultimele două silabe.