bradipsihie s.f. 1 (psih.) Ritm lent de desfășurare a proceselor psihice. 2 (med.) Lentoare accentuată a proceselor de ideație reprezentînd un simptom în unele boli endocrine sau primul element evolutiv al unei stări patologice de disoluție a conștiinței; debilitate mentală. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bradypsychie; cf. gr. βραδύς „lent”, ψυχή „suflet; spirit”.