Definiția cu ID-ul 900924:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÎ́GLĂ, brîgle, s. f. (Mai ales la pl.) Partea mobilă a unui război de țesut, care susține spata; vatală. Bătea cu brigla. RETEGANUL, P. V 40. Te văd, lele, în război, Cum îți umblă mîinile. Cum tot dai cu brîglele. BIBICESCU, P. P. 33.