Definiția cu ID-ul 1138871:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOĂGHE1 s.f. (Mold., Trans. SV) Bufniță. A: Palaturile lui, sălașe boaghelor și puhacelor. CD 1698, 11r; cf. CD 1770,12v. C: Iară bulgariul să izbiia în mîni ca o boaghe în gura lupului. ÎVM, 202v; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. bagoly. Cf. bogză, bufniță, buhă, buhnace, puhace. substantiv feminin