botriomicoză s.f. (med., med. vet.) Boală infecțioasă, provocată de specii parazitare din genul Botryomices, frecvent întîlnită la om și la cai, care se manifestă prin apariția unor tumori la nivelul tegumentelor, asemănătoare cu fibroamele. • sil. -tri-o-. pl. -e. /<fr. bothryomycose; cf. gr. βότρυς „ciorchine de strugure”, μύκης „ciupercă”.