botișor s.n. Dim. al lui bot. Nu mi-ai scoate oare ochii Cu ascuțitul botișor (EMIN.). ◊ Expr. A avea pufușor pe botișor = a se trăda, prin anumite semne exterioare, că a făcut ceva rău, condamnabil. Puișor cu caș la botișor = persoană tînără, fără experiență. • pl. -oare. /bot + -ișor.