bosîncésc (mă) v. refl. (ung. boszankodni, a se supăra, a purta ură). Munt. Fam. Mă mocoșesc, mă boțocănesc, mă bunghinesc, mă muncesc prea mult c’un lucru pînă să-l termin: nu te maĭ bosînci atîta cu cusutu haĭneĭ (Și ca v. tr.). – În Mold. bostîngesc (v. tr.), mocoșesc, și mă bostîngesc, mă mocoșesc. – V. buchisesc.