BOSTAN, bostani, s. m. (Mai ales în Mold. și Transilv.) 1. Dovleac. Numai luna Galbenă ca un bostan Iese, mat e și rurală, La iveală Dintr-o margine de lan. TOPÎRCEANU, P O. 24. Mamă Dochio... Adu bostanul fiert și fagurii de miere și ulciorul cu apă rece. DELAVRANCEA, 3. ◊ Compus: bostan-turcesc = varietate de dovleac. Într-un colț al odăii... niște bostani turcești. CREANGĂ. A. 96. 2. Fig. (în glumă sau ironic) Cap. A făcut cum i-a trăsnit prin bostanul lui. ȘEZ. II 74.