BOSCOANĂ, boscoane, s. f. (Transilv., în superstiții, mai ales la pl.) Farmec, făcătură, vrajă; descîntec. Aici văd pe sfînta Vineri lîngă muntele de glajă Culegînd flori de boscoane, ierbi de farmec pentru vrajă. COȘBUC, P. II 137. Veneai tu și fără de boscoanele lui. SLAVICI, O. II 186. Aceasta trebuie să fie o boscoană mare... ai grijă, împărate, să nu dai de rău. RETEGANUL, P. II 31.