Definiția cu ID-ul 900300:

BORHÓT, borhoturi, s. n. Nume dat resturilor provenite din distilarea terciului fermentat de fructe, de cereale etc. din care s-a scos alcoolul sau din care au fost extrași anumiți componenți utili. V. reziduuri. Borhot de prune. Borhot de sfeclă.Mirosi cu plăcere izul obișnuit al borhotului putred de la cazanul cu țuică. DUMITRIU, N. ♦ Fig. Rămășițe nefolositoare. Păgubașul de «Glosariu», unde pricopsiții noștri lexicografi și scornitori de grai nou și pocit azvîrlă, ca borhot, mai bine de jumătate biată frumoasa noastră limbă romînească. ODOBESCU, S. III 173. – Accentuat și: borhot.