borgata s.f. Cartier de locuințe grupate în mici așezări, ridicate fără permis de construcție, într-o zonă agricolă de la periferia orașelor italiene. ♦ Gener. Cartier de locuințe foarte sărăcăcioase, de obicei improvizate la periferia marilor orașe. • pl. -e. /<it. borgata.