2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
borcea sms vz bordea
Borcea (Canalul) f. 1. braț al Dunării, curge prin Ialomița, paralel cu Dunărea; 2. plasă în jud. Iași.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bordea sns [At: COSTINESCU / V: borcea sms / E: nct] (Pop) Baubau.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BORDEA sm. invar. Ființă închipuită cu care mamele își sperie copiii ca să-i facă să tacă sau să stea liniștiți.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
bordea m. ființă închipuită cu care mamele speriă pe copii cei mici, ca să tacă și să stea binișor. [Lit. burtosul (cf. burdulea)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bordeá (ea dift.) m. gen. al luĭ. Sud. Monstru fabulos de speriat copiiĭ. În R.S. și borgodoĭ, pl. tot așa. V. buzguroĭ și borz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
BORCEA 1. Braț al Dunării între Călărași și Hîrșova, navigabil pentru vase fluviale, care limitează la V Balta Ialomiței. Lungime: 100 km. Pe malul stg. se găsesc orașele Călărași și Fetești. 2. Com. în jud. Călărași, pe brațul Borcea; 9.869 loc. (1991). Pînă în 1965 s-a numit Cocargeaua.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
BORDEA s. art. v. baubau.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bordea s. art. v. BAUBAU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv propriu (SP104FS) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bordeasubstantiv masculin invariabil
- 1. Ființă închipuită cu care mamele își sperie copiii ca să-i facă să tacă sau să stea liniștiți. MDA2 CADEsinonime: baubau
etimologie:
- MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.