BORCAN (pl. -ane) sn. 1 Vas de pămînt sau de sticlă, de formă cilindrică, larg la gură, întrebuințat pentru păstrarea conservelor (fructe, dulcețuri, murături, etc.), pentru alifiile farmaciștilor, etc. (🖼 541) ¶ 2 Vas de pămînt cu toartă (pentru vin, apă, etc.), ulcior: ședeam cu socru-meu... dinaintea unui ~ de vin (CAR.); îi dete două ~e, cu care să ia apă (ISP.) ¶ 3 ⊕ Cap [blg. burkan; comp. ung. borkancsó].