5 definiții pentru bop


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bop sn [At: DN3 / P: bap / V: bep- / E: eg be-bop] Stil de jazz care folosește armoniile cromatice și disonante.

BOP s.n. Stil de jaz american, caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante. [Var. be-bop s.n. / < americ. be-bop].

BOP/BE-BÓP s. n. stil în jaz caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante, cu excese expresioniste. (< amer. be-bop)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bop (be bop și re-bop) v. blues; jazz; progressive jazz; scat.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HARD BOP [ha:d bap] (cuv. engl.) s. n. Stil al jazului modern, apărut modern, apărut prin 1955, ca o formulă de compromis între inovațiile be bop-ului și ale stilului cool (prea intelectualizat). Îmbogățește formulele armonice și orchestrale ale be bop-ului, reabilitând totodată trăsăturile primordiale de hot și swing ale jazului. Reprezintă forma cea mai vie și mai dinamică a jazului modern.

Intrare: bop
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bop
  • bopul
  • bopu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bop
  • bopului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)