7 definiții pentru boogie-woogie

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boogie-woogie sn [At: DEX2 / P: bughi-ughi / E: eg boogie-woogie] 1 Stil de jazz foarte ritmat, apărut în 1930 în SUA. 2 Dans în stilul boogie-woogie (1). 3 Melodie în stilul boogie-woogie (1).

BOOGIE-WOOGIE, boogie-woogie-uri, s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

BOOGIE-WOOGIE s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

BOOGIE-WOOGIE s.n. Stil pianistic în jaz, derivat din blues, care se caracterizează prin ritmul obsedant întreținut de mâna stângă (prin executarea unor figuri de bas repetate fără intrerupere), în timp ce mâna dreaptă dezvoltă o linie melodică de obicei simplă. ♦ Dans modern american, care se dansează după muzica de jaz; melodia acestui dans. [Pron. búghi-úghi. / < engl. boogie-woogie].

BOOGIE-WOOGIE BÚGHI-ÚGHI/ s. n. 1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susținerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorități antrenante. 2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare. (< amer. boogie-woogie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

boogie-woogie (cuv. engl. [’bugi’wugi]), stil pianistic de interpretare a blues*-ului. Constă din susținerea la mâna stângă a unei formule (IV) de acomp. caracteristică (opt note – optimi* cu punct-șaisprezecimi* – în măsură de 4/4) continuu repetată, în timp ce la mâna dreaptă se execută scurte motive* sau riff*-uri. Creator al stilului este considerat Pinetop Smith (1928). Dintre specialiștii b.-w. s-au distins: Albert Ammons, Meade Lux Lewis, Memphis Slim, Fats Waller, Count Besie.

Intrare: boogie-woogie
boogie-woogie substantiv neutru
  • silabație: boo-gie-woo-gie
  • pronunție: búghi-úghi
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boogie-woogie
  • boogie-woogie-ul
  • boogie-woogie-u‑
plural
  • boogie-woogie-uri
  • boogie-woogie-urile
genitiv-dativ singular
  • boogie-woogie
  • boogie-woogie-ului
plural
  • boogie-woogie-uri
  • boogie-woogie-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boogie-woogie

  • 1. Stil de jazz foarte ritmat, apărut în 1930 în SUA.
    surse: MDA2
    • diferențiere Stil pianistic în jaz, derivat din blues, care se caracterizează prin ritmul obsedant întreținut de mâna stângă (prin executarea unor figuri de bas repetate fără intrerupere), în timp ce mâna dreaptă dezvoltă o linie melodică de obicei simplă.
      surse: DN
  • 2. Dans (în stilul boogie-woogie (1.)) de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie (în stilul boogie-woogie (1.)) după care se dansează acest dans.
    surse: DEX '09 MDA2 DN

etimologie: