Definiția cu ID-ul 900270:
Explicative DEX
BONȚ, bonțuri, s. n. (Regional) Vîrf, colț. Iarba nu și-a scos bonțul afară. STANCU, D. 121. ♦ Sfîrc. Înfofolite în resturile cămășii lui Uie, fetițele [nou născute] caută bonțurile țîțelor. STANCU, D. 200.
Exemple de pronunție a termenului „bonț” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1