Definiția cu ID-ul 1267672:

Explicative DEX

bonț s.n. (reg.) Vîrf, colț. Iarba nu și-a scos bonțul afară. ♦ Sfîrc. Copilul caută bonțul sînului. • pl. -uri. /etimol. nec.

Exemple de pronunție a termenului „bonț” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1