Definiția cu ID-ul 1291865:
Arhaisme și regionalisme
bontăni, bontănesc, v.i. (reg.) A ciocăni, a bate cu putere, a bocăni: „Și el a venit și a bontănit la ușă, să-i deschidă ușa” (Bilțiu, 1999: 168). – Cf. magh. bántani (NDU); probabil din bont, contaminat cu bocăni.