Definiția cu ID-ul 4901:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BONIFICA, bonific, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.