Definiția cu ID-ul 1036890:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
boncăluit sn [At: SADOVEANU, V. F. 31 / Pl: ~uri / E: boncălui] 1-4 Boncăluire (1-4). 5 Răget specific, scos de cerbi și bovine în perioada de rut. 6 (La cerbi) Perioadă de rut. 7 (Fig) Sunet prelung emis de un instrument de suflat.